Pe tot parcursul zilei de joi, 2 iulie 2015, data în care ProSport a împlinit 18 ani, jurnaliștii ProSport au stat de vorbă cu 18 campioni care au acceptat să facă o incursiune în timp pentru a povesti diferite întâmplări din ziua majoratului sau din jurul perioadei în care viața părea de o frumusețe îndrăzneață.
Mulți sportivi ai României și-au aniversat majoratul în cantonamente, alături de colegii de lot deveniți prieteni și alături de antrenorii care țineau și loc de părinți. Admit că uneori tânjeau după scara blocului de acasă, prietenii de la scara B sau clasa C sau D. Dar toți recunosc acum că le e dor de fiecare pală de vânt de la 18 ani. Pe 2 iulie 2015, ziua în care ProSport a împlinit 18 ani, 18 campioni ai României au încercat să-și aducă aminte gustul vieții la 18 ani.
Performanțele Gabrielei Szabo, actual ministru al MTS, au fost mereu reflectate în ProSport
GABRIELA SZABO (39 de ani): „La 16 ani îmi doream să fiu cea mai bună atletă din lume și îmi doream să împlinesc 18 ani pentru a-mi lua permis de conducere și mașină. La 18 ani eram mult mai matură și mi-am luat doar apartament”
„La 18 ani făceam parte din lotul național al României, eram una dintre cele mai bune junioare ale României și deja visam să devin cea mai bună atletă a lumii. La 16 ani îmi doream să împlinesc 18 ani pentru a lua permisul de conducere și pentru a-mi lua mașină. Când am făcut 18 ani, nu mi-am mai luat mașină, mi-am luat un apartament, eram mai matură. Dar tot ce visam în legătură cu atletismul s-a împlinit. Până când m-am retras am fost mereu în Top 3 la secțiunea cea mai bună atletă a lumii, iar în 1999 am fost numită cea mai bună atletă a lumii”.
Cornel Dinu (al șaselea de la stânga la dreapta), în naționala României calificată la Mondialul din Mexic
CORNEL DINU (66 de ani): „Visam să joc la națională, aveam o dorință extraordinară să aduc bucurie românilor și mi-am îndeplinit acest vis. Am câteva regrete față de acea perioadă. În primul rând, regret că am fost un contestatar vehement al regimului de dinainte de 1989„
„La 18 ani, eram la Dinamo, începusem să fiu titular, de vreo trei ani deja mă întrețineam singur, nu ca tinerii din ziua de azi. Aveam indemnizație de efort, Dinamo mă plătea din 1965. Tatăl meu era avocat, îmi era bine. Visam să joc la națională, aveam o dorință extraordinară să aduc bucurie românilor și mi-am îndeplinit acest vis. Am avut această ambiție de a fi un bun român. Nu am mai prins majoratul, atunci se făcea o serbare la final de an. Eram în tabăra de juniori de la Mediaș. Nu-mi aduc aminte de cadouri, dar în acea vreme nu prea se obișnuiau cadourile. Am câteva regrete față de acea perioadă. În primul rând, regret că am fost un contestatar vehement al regimului de dinainte de 1989. Văzând ce specimene ne conduc acum, sunt deprimat total. Am prins perioada de la 18 ani până la aproape 30 de ani în care s-a trăit extraordinar în România. Era plin de străini, lumea mergea la restaurant, erau bani, erau locuri de muncă. Oamenii se respectau, nu ca acum când ne domină barbaria și răutatea. Păcat că a vrut Ceaușescu să plătească datoria externă așa cum face un țăran care a luat o „dublă” de porumb și nu doarme până nu o dă înapoi. Singurul lucru care nu era în regulă era faptul că regimul trecuse credința pe planul doi”.
Camelia Potec a devenit campioană olimpică la 200 m liber la Jocurile Olimpice de la Atena în 2004
CAMELIA POTEC (33 de ani): „Eram atât de entuziasmată că voi ajunge la Jocurile Olimpice de la Sydney, când urma să împlinesc 18 ani, încât mi-am făcut majoratul cu un an înainte: la 17 ani!”
„E simplu să-mi aduc aminte. Exact la 18 ani mă îndreptam cu pregătirea spre Jocurile Olimpice de la Sydney. Și eram atât de entuaziasmată și îmi doream atât de mult o medalie, încât mi-am făcut majoratul încă de la 17 ani, în Brăila. Știind că la 18 ani o să fiu în plină pregătire pentru Jocurile Olimpice, m-am axat doar de pregatirea sportivă și nu am mai dat examenul de bacalaureat în sesiunea normală. La Sydney nu mi-a ieșit așa cum mi-am dorit și m-am dus în sesiunea a doua și am luat bacul. La avizier îi auzeam pe unii liceeni cum spuneau când mi-au văzut numele: „Potec n-a luat bacul, Potec n-a luat Bacul”, iar eu mă aflam în spatele lor. N-aveau de unde să știe că eu îl amânasem pentru toamnă din cauza pregătirii pentru Jocurile Olimpice”
Lansat de Cornel Dinu în echipa mare a lui Dinamo, Marius Niculae a făcut parte dintr-o linie ofensivă de top pe care a mizat o echipă românescă după Revoluție. La finalul anilor 90, atacul lui Dinamo era format din Vlădoiu, Mihalcea, Mutu și Marius Niculae.
MARIUS NICULAE (34 de ani): ” Aveam ambiții mari. Să câștig titlul cu Dinamo, să fiu titular la națională și apoi să mă transfer la un club mare.Pe atunci aveam o echipă superbă cu oameni deosebiți si super fotbaliști, din nefericire acum a mai rămas foarte puțin din spiritul lui Dinamo, aici mă refer la fotbaliști. Galeria a rămas la fel”
„La 18 ani, jucam la Dinamo și debutam la echipa națională, cu Emeric Ienei selecționer. Apoi am refuzat-o pe Lecce. Aveam ambiții mari. Să câștig titlul cu Dinamo, să fiu titular la națională și apoi să mă transfer la un club mare. Mi le-am îndeplinit pe toate. Nu prea am petrecut la 18 ani din câte îmi amintesc. Parcă a fost a doua zi după un Dinamo – Steaua. Nu-mi aduc aminte de vreun cadou special. Sincer nu regret absolut nimic din acea vreme , doar ca atunci eram mult mai tânăr . Poate e un singur lucru regret în momentul ăsta. Mă refer la echipa Dinamo. Pe atunci aveam o echipă superbă cu oameni deosebiți si super fotbaliști, din nefericire acum a mai rămas foarte puțin din spiritul lui Dinamo, aici mă refer la fotbaliști. Galeria a rămas la fel, doar fanii mai amintesc de Dinamo„
Elevul Doinei Anton, Marian Oprea, e vicecampion olimpic la Atena 2004 și multiplu medaliat la Mondiale și Europene
MARIAN OPREA (33 de ani): „Îmi aduc aminte perfect ziua pentru că eram în cantonament și n-am avut parte de clasicul majorat. Am stat doar eu și cu un coleg în cameră. Doi inși! Și uite așa am petrecut ziua de naștere în camera de hotel cu colegul meu”
„Îmi aduc aminte perfect ziua pentru că eram în cantonament și n-am avut parte de clasicul majorat. Am stat doar eu și cu un coleg în cameră. Doi inși! Și uite așa am petrecut ziua de naștere în camera de hotel cu colegul meu. Majoratul! Ne pregăteam împreună pentru Campionatul Mondial de juniori care urma sa aibă loc în acel an, 2000, la Santiago de Chile. Și dacă mă gândesc la acel concurs, pot spune că a fost un an frumos, pentru că am cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial de juniori, urmând să devină cel mai frumos cadou pe care l-aș fi putut primi. A fost în octombrie, la patru luni după ziua mea. Nici nu-mi amintesc să fi primit un cadou până atunci. În 2000, eu eram pe pista de atletism și aveam 18 ani. În 2000, voi aveați trei ani și urmăreați activitatea sportivilor. Parcă nici nu-mi vine să cred că au trecut 15 ani de atunci. Nu cred că am îmbătrânit. Nici eu, nici voi. Și să știți că mie îmi place foarte mult acest număr, 18! 18 metri la care aspir de foarte mult timp” (n.r. Marian are record personal de 17,81 m, recordul României. În istoria probei de triplusalt doar patru atleți au sărit peste 18 metri).
Sandra Izbașa, în Satul Olimpic din Beijing, la 18 ani și două luni
SANDRA IZBAȘA (25 de ani): Îmi aduc aminte cu plăcere că am spus: „eu nu îmi doresc să-mi petrec majoratul în acea zi”. La două luni distanță…
„La mulți ani, ProSport! Vă doresc cât mai multe articole de succes așa cum ne-ați încântat și până acum! De ziua în care am împlinit 18 ani nu-mi pot aminti decât că eram în sala de gimnastică din Deva, alături de colectivul de antrenori și de fete. Ne pregăteam intens pentru Jocurile Olimpice din Beijing: două antrenamente ca în fiecare zi, iar între ele o mică masă aniversară unde mi s-a cântat La Mulți Ani! Îmi aduc aminte cu plăcere că am spus: „eu nu îmi doresc să-mi petrec majoratul în acea zi” și că îmi doream ca majoratul meu să fie sărbătorit cu o medalie olimpică. Și nu de orice culoare, ci de aur. La două luni distanță nu a întârziat să apară acea dorință pusă pe 18 iunie 2008, majoratul meu. Consider că am avut cel mai frumos majorat, exact așa cum mi l-am dorit. Mulțumesc ProSport pentru toate articolele frumoase pe care le-ați făcut cu mine!”
ELISABETA LIPĂ‚ (50 de ani): „Vă dați seama câtă presiune a pus pe umerii unei fete de 18 ani!?”
„La 18 ani făcusem pasul de la lotul de juniori la lotul olimpic al României, mă aflam la Snagov, iar în acel an am participat la primul meu Campionat Mondial de seniori, unde am luat medalie de bronz în barca de 4 plus 1 vâsle. Am avut colege una și una, dar nu pot s-o uit pe Cati Oancea, cârmăcița, care înainte de cursă mi-a spus că dacă nu vom lua medalie, va fi din cauza mea. Vă dați seama câtă presiune a pus pe umerii unei fete de 18 ani!?”
Fiica lui Dumitru Spîrlea și a Getei Spîrlea, cu titlul din Indonesia, în 1992
IRINA SPÎRLEA (41 de ani): „Cu o lună înainte de majorat am câștigat titlul la Jakarta”
„Începusem să joc turneele tari, iar în februarie 1992, cu o lună înainte de majorat, am câștigat turneul de la Jakarta, primul rezultat important. Eram deja campioană europeană de junioare în Iugoslavia, după ce o învisesem pe Anke Huber, și campioană la dublu junioare la Roland Garros, cu Sanda (n.r. – Ruxandra Dragomir). Nu călătoream foarte des în acea perioadă pentru că pe vremea aceea erau probeleme foarte mari cu vizele”
Andreea, la Gent 2001. Cine nu o recunoaște și pe rusoaica Horkina!?
ANDREEA RĂ‚DUCAN (32 de ani): „Mă pregăteam pentru Mondialul de la Gent și am rămas în cantonament la Deva. Mi-am pregătit majoratul cu partenerii mei de-o viață: antrenorii și colegele”
„În perioada majoratului mă pregăteam pentru Mondialele de la Gent. Era 2001, momentul când toată lumea spunea „Vai! Nu s-a lăsat de gimnastică, vai ce tragedie!”. Eu munceam pe rupte, voiam să mă prezint ca o persoană majoră. Nu am avut parte de o petrecere, cum probabil se obișnuiește acum… să ies prin cluburi!? Nu! Am rămas în cantonament și am sărbătorit cu partenerii mei de o viață: antrenorii și colegele de la Deva. Antrenorii au încercat măcar să ne creeze un cadru cald. Doar 18 ani faci o dată în viață! Nu eram cu familia și alți prieteni oricum nu aveam.
Gâlcă (primul din stânga, rândul de sus), pe vremea în care juca la FC Argeș. Costel făcea cuplu în centrul liniei mediene cu Florin Motroc
COSTEL GÂLCĂ‚ (42 de ani): „Mi-am pus o dorință: să ajung cândva la Steaua”
„E o vârstă frumoasă și ai toată viața în față. Țin minte că jucam la juniorii lui FC Argeș și la 18 ani mi-am pus o dorință: să ajung cândva la Steaua. Nu m-am schimbat prea mult de atunci, consider că am rămas la fel de liniștit. Obișnuiam să merg la toate partidele marii echipe a Stelei, câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni”.
Alina Dumitru (32 de ani) campioană olimpică la judo la Beijing 2008 și vicecampioană olimpică la Londra 2012
ALINA DUMITRU (32 de ani): „La internat am primit tort, ne-am distrat frumos. Dorința pe care mi-am pus-o atunci a fost ca într-o zi să lupt pentru o medalie olimpică”
„La 18 ani deveneam campioană mondială la juniori, la categoria 48 de kg, o premieră pentru România la acest sport. A fost un rezultat care practic mi-a deschis drumul spre sportul de performanță, mi-a arătat că dacă muncești vin și rezultatele. Am făcut o petrecere de majorat, la Cluj, pentru că deja eram în cantonament de câțiva ani și stăteam în cămin, au venit și părinții, am ieșit în oraș cu prietenele și colegele, a fost fain. La internat am primit tort, ne-am distrat frumos. Dorința pe care mi-am pus-o atunci a fost ca într-o zi să lupt pentru o medalie olimpică, să cuceresc un titlu olimpic”
Laura Badea a devenit în 1996 campioană olimpică la floretă
LAURA BADEA (45 de ani): „Eram mezina lotului și mă aflam în cantonament. Țin minte că aveam trei antrenamente pe zi”
„În jurul vârstei de 18 ani mă aflam în pregătire pentru Jocurile Olimpice de la Seul (n.r. -1988). Eram în cantonament și eram mezina lotului. Titularele urmau să plece la Olimpiadă, dar până la urmă nu s-a mai plecat cu echipa! Au mers doar Reka (n.r. Reka Lazăr Szabo) și Eliza (n.r. Elisabeta Tufan). Eu îmi doream să o ajung pe Elisabeta Tufan care a devenit campioană mondială. Eu aveam titlul la juniori și mă pregăteam pentru Mondialele de tineret de la Atena. Trăgeam tare, câte trei antreamente pe zi”
Născută în Râmnicu Vâlcea, Ionela Tîrlea e vicecampioană olimpică și multiplă campioană mondială și europeană
IONELA TÎRLEA (39 de ani): „Când am suflat în lumânările din tort, mi-am pus o dorință”
„De ziua mea, în februarie, pregăteam sezonul de iarnă în cantonament, iar în ziua majoratului, când am suflat în lumânările din tort, mi-am pus o dorință: să iau titlul mondial la Campioanatul Mondial de juniori de la Lisabona. Am luat aur și dorința mi s-a îndeplinit. Eu concuram deja și la competițiile mari de seniori, dar la 18 ani încă nu ajunsesem să am șanse la podium”
Spadasina Ana Maria Brânză (pe prima treaptă a podiumului) a simțit încă din juniorat gustul victoriilor. Ana e vicecampioană olimpică în Beijing 2008
ANA MARIA BRÂNZĂ‚ (31 de ani): „Ne-am distrat pe cinste și a doua zi am plecat în cantonament în Egipt. Bagajul era făcut, toate detaliile puse la punct, am omis doar faptul că n-am schimbat papucii cu adidașii și m-am „trezit” desculță la aeroport”
„La 18 ani eram un copil rebel care visa la podiumul olimpic, dar a făcut prima escală pe cel mondial chiar înainte cu două luni de majorat, obținând medalia de bronz la Campionatul Mondial de seniori. Apoi a urmat o petrecere pe cinste organizată de părinții mei la Casa Armatei în Craiova, acolo unde eram stabilită. Ne-am distrat pe cinste și a doua zi am plecat în cantonament în Egipt. Bagajul era făcut, toate detaliile puse la punct, am omis doar faptul că n-am schimbat papucii cu adidașii și m-am „trezit” desculță la aeroport”.
Otilia Bădescu, exponenta unui sport spectaculos, tenisul de masă
OTILIA BĂ‚DESCU (45 de ani): „A fost un bairam acasă, singura mea petrecere acasă, cu acordul părinților. Aveam casete cu muzică adusă din străinătate: Modern Talking, CC Catch, Alphaville, Bad Boys Blue”
„Primul aspect: terminam junioratul la vârsta de 18 ani. Până la vârsta de 18 ani am jucat finala Campionatul European de seniori și am luat argintul și am câștigat în ultimul meu an de juniorat Campionatul European. Eram fericită pentru că nu mai eram la juniori, pentru că era un calendar foarte încărcat, întrucât jucam la toate categoriile de vârstă. Țelul meu era să-mi mențin rezultatele, mai ales pe cele majore. Nu doream să pară o întâmplare că reușisem un singur rezultat. Majoratul? A fost un bairam acasă, singura mea petrecere acasă, cu acordul părinților, am avut invitați doar sportivi, tata era foarte sever, așa că am avut mare grijă pe cine invit. Toți erau din tenis de masă: fetele de la Centrul Național Sportiv, băieții cei mai buni… erau destul de petrecăreți, dar cu bun simț. Aveam casete cu muzică adusă din străinătate: Modern Talking, CC Catch, Alphaville, Bad Boys Blue”
Eric Bicfalvi a fost în ultimul sezon golgheterul campionatului în Ucraina
ERIC BICFALVI (27 de ani): „Imediat după majorat, am primit ofertă de la Jiul Petroșani, a fost primul meu pas important în cariera de fotbalist, pentru că eu jucam în Liga a treia, iar Jiul era în primul eșalon„
„La 18 ani, majoratul mi l-am făcut în familie, la Carei. Imediat după majorat, am primit ofertă de la Jiul Petroșani, a fost primul meu pas important în cariera de fotbalist, pentru că eu jucam în Liga a treia, iar Jiul era în primul eșalon. Practic, la 18 ani ajungeam în Liga 1. Visul meu a fost să ajung la Steaua și s-a întâmplat ca la 19 ani, după numai un an să ajung și la Steaua”.
Nicoleta spune că Ștefan, fiul ei în vârstă de 12 ani (practică baschet și aruncarea discului și aruncarea greutății) e cel mai frumos cadou din viața sa
NICOLETA GRASU (43 de ani): „Îmi aduc aminte că eram la mare, în vacanță. La 18 ani a început cariera mea în atletismul mare și a durat 25 de ani”
„Eu sunt născută în luna septembrie și cam toata lumea era plecată în vacanță de la lot. Eram pe val, făceam parte deja din lotul de atletism și visam să fac marea performanță. Chiar pe la vârsta asta am început, imediat după ce am terminat liceul și m-am calificat la Campionatul Mondial de juniori. Și de atunci a fost frumos, niște clipe frumoase, peste 25 de ani. Exact în ziua majoratului țin minte că mă aflam la mare, în vacanță”.
Marian Drăgulescu e octuplu campion mondial și vicecampion olimpic
MARIAN DRĂ‚GULESCU (35 de ani): „Exact în ziua în care am devenit major mi-am făcut piercing în ureche și m-am vopsit, mi-am făcut niște dungi”
„Pentru mine vârsta de 18 ani a însemnat un moment important pe toate planurile. Exact în ziua în care am devenit major mi-am făcut piercing în ureche și m-am vopsit, mi-am făcut niște dungi. Eram în cantonament la Băile Felix și era și fratele meu cu mine, seara am fost la discotecă și le-am făcut cinste băieților. Apoi am cucerit prima medalie de aur la un Campionat European (n.r. de juniori) ceea ce m-a făcut să îmi doresc să fiu cel mai bun din lume. Tot la 18 ani am avut primul meu mobil”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER